ELÍNĂ s. f. elem. elen. (Sursa: MDN )
elínă (limba) adj. f., s. f., pl. elíne (Sursa: Ortografic )
ELÍN, -Ă, adj. v. elen. (Sursa: DEX '98 )
| elin adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | elin | elinul | elină | elina |
| plural | elini | elinii | eline | elinele |
| genitiv-dativ | singular | elin | elinului | eline | elinei |
| plural | elini | elinilor | eline | elinelor |
| vocativ | singular | elinule | elino |
| plural | elinilor | elinelor |
| elină substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | elină | elina |
| plural | eline | elinele |
| genitiv-dativ | singular | eline | elinei |
| plural | eline | elinelor |
| vocativ | singular | elină, elino |
| plural | elinelor |
