A (i se) lua sau a (i se) ridica (cuiva) o piatră de pe inimă (sau de pe suflet, de pe cuget) = a (se) elibera de o (mare) grijă, de o (mare) teamă; a găsi o soluție care să puna capăt unei situații dificile
A pune (pe cineva) în disponibilitate (sau, , pe liber) = a concedia, a elibera (pe cineva) dintr-o slujbă
A pune în libertate = a elibera din închisoare, din arest etc. 3) Independență, neatârnare (a unui stat față de o putere străină)
A-și lua o grijă de pe cap = a scăpa de o grijă, a se elibera
ELIBERÁ,eliberez, vb. I. Tranz. 1. A da libertate, a pune în stare de libertate; a înlătura oprimarea (națională, politică, socială); a dezrobi, a descătușa, a emancipa. ◊ Refl. Popoarele coloniale s-au eliberat. ♦ Refl. (Despre militari) A fi lăsat la vatră. ♦ Refl. (Despre atomi) A se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă. 2. A scoate dintr-o funcție. 3. A da cuiva (la cerere) un act, un document oficial etc. ♦ A preda o marfă. 4. A face liberă o încăpere, un teren etc.; a goli, a evacua. – Din lat. eliberare. (Sursa: DEX '98 )
ELIBERÁvb. I.I.tr.1. A pune în libertate; a dezrobi; a libera. ♦ (Mil.) A lăsa la vatră un contingent, un ostaș. 2. A preda, a emite (un act, un document, o marfă etc.). II.refl. A se libera din armată, a termina serviciul militar. [< lat. eliberare]. (Sursa: DN )
ELIBERÁvb. I. tr. 1. a pune în libertate; a dezrobi; a libera. ◊ (mit.) a lăsa la vatră un contingent, un ostaș. ◊ a scoate din funcție; a desărcina. 2. a emite (un act, o marfă etc.). 3. a evacua, a degaja (o cameră, un teren). II. refl. 1. a se libera din armată. 2. (despre atomi) a se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă. (< lat. eliberare) (Sursa: MDN )
ELIBERÁ vb. 1. a libera, a salva, a scăpa, a scoate, (înv. și pop.) a s*****i, (pop.) a mântui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.)2. v. dezrobi. 3. v. ieși.4. v. libera. 5. v. desprinde. 6. v. desface. 7. v. desărcina. 8. v. debloca. 9. v. evacua. (Sursa: Sinonime )
eliberá (eliberéz, eliberát), vb. – A elibera, a pune în libertate. Lat. eliberare (sec. XIX). – Der. eliberator, adj. (Sursa: DER )
eliberá vb., ind. prez. 1 sg. eliberéz, 3 sg. și pl. elibereáză (Sursa: Ortografic )
A ELIBERÁ ~éztranz. 1) A face liber. 2) (persoane) A da afară (dintr-o funcție sau dintr-un post) ca fiind necorespunzător; a destitui; a scoate; a concedia. 3) (adeverințe, acte oficiale) A pune la dispoziție ca urmare a unei solicitări. ~ unei persoane un act. 4) (marfă) A preda în urma achitării unei facturi. 5) (încăperi, terenuri) A lăsa liber. ~ camera. 6) (deținuți) A pune la libertate. 7) (persoane) A face să fie liber; a dispersa. ~ de serviciul militar. 8) A scoate dintr-o stare de încordare; a lăsa să fie liber; a slăbi. ~ un mecanism /<lat. eliberare (Sursa: NODEX )
A SE ELIBERÁ mă ~ézintranz. 1) (despre popoare, state, regiuni etc.) A deveni liber; a dobândi libertate. 2) A căpăta timp liber; a avea răgaz. 3) A reuși să se izbăvească de ceva jenant. ~ de tutelă. 4) (despre militari) A termina serviciul militar; a se retrage din armată. 5) (despre atomi) A se desprinde de la o moleculă, rămânând în stare liberă. /<lat. eliberare (Sursa: NODEX )
A elibera ≠ a angaja, a aresta, a aservi, a cotropi, a cuceri, a înrobi, a robi, a subjuga, a supune (Sursa: Antonime )