ELEVÁT, -Ă, elevați, -te, adj. (Despre stil, limbaj etc.; p. ext. despre oameni și manifestările lor) Nobil, superior, rafinat. – Din fr. élevé. (Sursa: DEX '98 )
ELEVÁT, -Ă adj. Înalt, ridicat. ♦ (Despre stil) Ales, îngrijit. [< fr. élevé]. (Sursa: DN )
ELEVÁT, -Ă adj. 1. înalt, ridicat; (fig.) nobil, sublim. 2. (despre stil) plin de rafinament; ales, îngrijit. (< fr. élevé) (Sursa: MDN )
ELEVÁT adj. v. academic, distins, solemn. (Sursa: Sinonime )
Elevat ≠ primitiv (Sursa: Antonime )
elevát adj. m., pl. eleváți; f. sg. elevátă, pl. eleváte (Sursa: Ortografic )
ELEVÁT ~tă (~ți, ~te) (despre stil, limbaj etc.) Care vădește eleganță și corectitudine; rafinat. /<fr. élevé (Sursa: NODEX )
ELEVÁ vb. I. tr. A ridica. [< fr. élever]. (Sursa: DN )
ELEVÁ vb. tr. a ridica. (< fr. élever) (Sursa: MDN )
elevá vb., ind. prez. 1 sg. elevéz, 3 sg. și pl. eleveáză (Sursa: Ortografic )
eleva verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
(a) eleva | elevare | elevat | elevând | singular | plural |
elevează | elevați |
|
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
singular | I (eu) | elevez | (să) elevez | elevam | elevai | elevasem |
a II-a (tu) | elevezi | (să) elevezi | elevai | elevași | elevaseși |
a III-a (el, ea) | elevează | (să) eleveze | eleva | elevă | elevase |
plural | I (noi) | elevăm | (să) elevăm | elevam | elevarăm | elevaserăm, elevasem* |
a II-a (voi) | elevați | (să) elevați | elevați | elevarăți | elevaserăți, elevaseți* |
a III-a (ei, ele) | elevează | (să) eleveze | elevau | elevară | elevaseră |
* Formă nerecomandată
elevat adjectiv | masculin | feminin |
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
nominativ-acuzativ | singular | elevat | elevatul | elevată | elevata |
plural | elevați | elevații | elevate | elevatele |
genitiv-dativ | singular | elevat | elevatului | elevate | elevatei |
plural | elevați | elevaților | elevate | elevatelor |
vocativ | singular | — | — |
plural | — | — |