ELEVÁRE s.f. (Rar) Elevație. [< eleva]. (Sursa: DN )
eleváre s. f., pl. elevări (Sursa: Ortografic )
ELEVÁ vb. I. tr. A ridica. [< fr. élever]. (Sursa: DN )
ELEVÁ vb. tr. a ridica. (< fr. élever) (Sursa: MDN )
elevá vb., ind. prez. 1 sg. elevéz, 3 sg. și pl. eleveáză (Sursa: Ortografic )
| eleva verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) eleva | elevare | elevat | elevând | singular | plural |
| elevează | elevați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | elevez | (să) elevez | elevam | elevai | elevasem |
| a II-a (tu) | elevezi | (să) elevezi | elevai | elevași | elevaseși |
| a III-a (el, ea) | elevează | (să) eleveze | eleva | elevă | elevase |
| plural | I (noi) | elevăm | (să) elevăm | elevam | elevarăm | elevaserăm, elevasem* |
| a II-a (voi) | elevați | (să) elevați | elevați | elevarăți | elevaserăți, elevaseți* |
| a III-a (ei, ele) | elevează | (să) eleveze | elevau | elevară | elevaseră |
* Formă nerecomandată
| elevare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | elevare | elevarea |
| plural | elevări | elevările |
| genitiv-dativ | singular | elevări | elevării |
| plural | elevări | elevărilor |
| vocativ | singular | elevare, elevareo |
| plural | elevărilor |
