Dex elev, elev, definiţie elev, dex.ro Mobile

A da lecții = a medita (elevii) în particular
A ieși în relief = a) a fi mai în afară decât cele din jur, a fi proeminent; b) a se remarca, a se releva
A lua (sau a avea, a da) pe cineva pe (sau spre) pricopseală = a lua (sau a avea, a da) pe cineva ca ucenic, ca elev
A proceda prin eliminare = a căuta să descoperi ceva înlăturând pe rând elementele nerelevante pentru a reține esențialul, lucrul căutat etc.
A pune în evidență = a evidenția, a sublinia, a releva
A scoate (sau a chema etc.) la tablă = a chema un elev la lecție (în fața tablei)

ELÉV, -Ă, elevi, -e, s. m. și f. 1. Persoană care învață într-o școală sau care este instruită de cineva; școlar. 2. Persoană care urmează în concepții și în acțiuni pe maestrul său; discipol, învățăcel, urmaș, adept. – Din fr. élève. (Sursa: DEX '98 )

ELÉV, -Ă s.m. și f. 1. Cel care învață într-o școală, care urmează o formă de învățământ mediu sau elementar. 2. Discipol, adept, urmaș, învățăcel al unui maestru, al unei școli literare, al unei doctrine etc. [< fr. élève, cf. élever – a educa]. (Sursa: DN )

ELÉV, -Ă s. m. f. 1. cel care învață într-o școală, care urmează o formă de învățământ mediu sau elementar. 2. discipol, adept, urmaș, învățăcel al unui maestru, al unei școli literare, doctrine etc. (< fr. élève) (Sursa: MDN )

ELÉV elevă (elevi, eleve) m. și f. 1) Persoană care învață într-o școală; școlar. 2) Adept și continuator al unei persoane într-un anumit domeniu de activitate; discipol; ucenic. /<fr. éleve (Sursa: NODEX )

elev substantiv		masculin		feminin
elev substantiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	elev	elevul	elevă	eleva
nominativ-acuzativ	plural	elevi	elevii	eleve	elevele
genitiv-dativ	singular	elev	elevului	eleve	elevei
genitiv-dativ	plural	elevi	elevilor	eleve	elevelor
vocativ	singular	elevule		elevo
vocativ	plural	elevilor		elevelor