ELEGIÁC, -Ă, elegiaci, -ce, adj. Care are caracterele elegiei; p. ext. melancolic, nostalgic, trist, jalnic. ♦ (Despre poeți) Care scrie elegii sau lucrări cu caracter de elegie. [Pr.: -gi-ac] – Din fr. élégiaque, lat. elegiacus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ELEGIÁC, -Ă adj. 1. Cu caracter de elegie; elegic. ♦ (Despre un poet) Care compune elegii sau opere cu caracter de elegie. 2. Trist, jalnic. [Pron. -gi-ac. / cf. fr. élégiaque, it. elegiaco]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ELEGIÁC, -Ă adj. 1. cu caracter de elegie; elegic. ♦ distih ~ = distih folosit în elegii. ◊ (despre poeți) care compune elegii, opere cu caracter de elegie. 2. trist, jalnic, melancolic, nostalgic. (< fr. élégiaque, lat. elegiacus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ELEGIÁC adj. melancolic, trist. (Poezie cu carac-ter ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

elegiác adj. m. (sil. -gi-ac), pl. elegiáci; f. sg. elegiácă, pl. elegiáce (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ELEGIÁC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de elegie; propriu elegiei. Versuri ~ce. 2) (despre poeți) Care scrie elegii sau lucrări cu caracter de elegie. [Sil. -gi-ac] /<fr. élégiaque, lat. elegiacus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard