ELEGÁNȚĂ s. f. Calitatea de a fi elegant, de a avea sau de a fi făcut cu gust, cu rafinament, cu grație. ♦ Distincție în limbaj, în stil etc. – Din fr. élégance, lat. elegantia. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ELEGÁNȚĂ f. 1) Caracter elegant. 2) Modalitate de exprimare caracterizată prin stil distins. 3) Distincție în comportare sau în felul de a se îmbrăca. [G.-D. eleganței] /<fr. élégance, lat. elegantia (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ELEGÁNȚĂ s.f. Distincție, grație în atitudini, în maniere; rafinament, gust, distincție în felul de a se îmbrăca, în croiala hainelor. ♦ Distincție în limbaj, în stil etc. [Cf. fr. élégance, lat. elegantia]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ELEGÁNȚĂ s. f. distincție, grație în atitudini, în maniere; rafinament, gust, distincție în felul de a se îmbrăca, în croiala hainelor. ◊ distincție în limbaj, în stil. (< fr. élégance, lat. elegantia) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ELEGÁNȚĂ s. 1. v. bun-gust. 2. v. distincție. 3. v. lux. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Eleganță ≠ ineleganță, vulgaritate (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

elegánță s. f., g.-d. art. elegánței (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard