ELECTRÓN, electroni, s. m. Particulă elementară cu cea mai mică sarcină electrică cunoscută în natură și care intră în alcătuirea atomilor tuturor substanțelor. – Din fr. électron. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ELECTRÓN s.m. Particulă elementară de materie care intră în compoziția atomului și este încărcată cu electricitate negativă; negatron. [< fr. électron, cf. engl. electron, germ. Elektron]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ELECTRÓN s.n. Aliaj dur și ușor de magneziu, aluminiu, aramă și zinc, folosit mai ales în aeronautică. [Scris și elektron. / cf. fr. électron, it. electron, germ. Elektron]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ELECTRÓN s. m. particulă elementară stabilă, cu cea mai mică sarcină negativă. (< fr. électron) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ELECTRÓN s. (FIZ.) (rar) negatron. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

electrón s. m., pl. electróni (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ELECTRÓN ~i m. Particulă elementară cu cea mai mică sarcină electrică negativă, care intră în componență atomului. [Sil. e-lec-tron] /<fr. électron (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ELECTRÓN (‹ fr. {i}; {s} gr. elektron, „chihlimbar”). s. m. Particulă elementară, constituent general al materiei; are masa de repaus de 9,109 • 10-31 kg, dimensiunile sub 10-13 m și sarcina electrică negativă e = 1,602 • 10-19 C. A fost descoperit (1897) de J.J. Thomson. (Sursa: DE ) Copy to clipboard