ELECTROCUTÁRE, electrocutări, s. f. Faptul de a (se) electrocuta; străbatere a unui organism viu de către un curent electric de intensitate capabilă să-i provoace o vătămare sau chiar moartea. – V. electrocuta. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ELECTROCUTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) electrocuta și rezultatul ei; electrocuțiune; electrotraumatism. [< electrocuta]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

electrocutáre s. f., g.-d. art. electrocutării; pl. electrocutări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ELECTROCUTÁ, electrocutez, vb. I. Tranz. și refl. A omorî sau a muri prin electrocutare. – Din fr. électrocuter. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A ELECTROCUTÁ ~éz tranz. A face să se electrocuteze. /<fr. électrocuter (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE ELECTROCUTÁ mă ~éz intranz. A muri sub acțiunea curentului electric. /<fr. électrocuter (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ELECTROCUTÁ vb. I. tr., refl. A (se) omorî cu ajutorul unui curent electric. [< fr. électrocuter]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ELECTROCUTÁ vb. tr., refl. a (se) accidenta, a (se) omorî, ca urmare a trecerii curentului electric prin corp. (< fr. électrocuter) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

electrocutá vb., ind. prez. 1 sg. electrocutéz, 3 sg. și pl. electrocuteáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard