ELECTROCUTÁ, electrocutez, vb. I. Tranz. și refl. A omorî sau a muri prin electrocutare. – Din fr. électrocuter. (Sursa: DEX '98 )
ELECTROCUTÁ vb. I. tr., refl. A (se) omorî cu ajutorul unui curent electric. [< fr. électrocuter]. (Sursa: DN )
ELECTROCUTÁ vb. tr., refl. a (se) accidenta, a (se) omorî, ca urmare a trecerii curentului electric prin corp. (< fr. électrocuter) (Sursa: MDN )
electrocutá vb., ind. prez. 1 sg. electrocutéz, 3 sg. și pl. electrocuteáză (Sursa: Ortografic )
A ELECTROCUTÁ ~éz tranz. A face să se electrocuteze. /<fr. électrocuter (Sursa: NODEX )
A SE ELECTROCUTÁ mă ~éz intranz. A muri sub acțiunea curentului electric. /<fr. électrocuter (Sursa: NODEX )
| electrocuta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) electrocuta | electrocutare | electrocutat | electrocutând | singular | plural |
| electrocutează | electrocutați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | electrocutez | (să) electrocutez | electrocutam | electrocutai | electrocutasem |
| a II-a (tu) | electrocutezi | (să) electrocutezi | electrocutai | electrocutași | electrocutaseși |
| a III-a (el, ea) | electrocutează | (să) electrocuteze | electrocuta | electrocută | electrocutase |
| plural | I (noi) | electrocutăm | (să) electrocutăm | electrocutam | electrocutarăm | electrocutaserăm, electrocutasem* |
| a II-a (voi) | electrocutați | (să) electrocutați | electrocutați | electrocutarăți | electrocutaserăți, electrocutaseți* |
| a III-a (ei, ele) | electrocutează | (să) electrocuteze | electrocutau | electrocutară | electrocutaseră |
* Formă nerecomandată
