ELECTRICITÁTE s. f. 1. Una dintre proprietățile fizice fundamentale ale materiei, care se manifestă prin ansamblul fenomenelor legate de apariția, de mișcarea și de interacțiunea corpurilor purtătoare de sarcină electrică. ♦ Totalitatea fenomenelor electrice. ♦ Electricitate atmosferică = ansamblul fenomenelor electrice din atmosferă (fulgere, trăsnete etc.) Electricitate animală = energie electrică produsă de țesuturile vii. ♦ Lumină electrică. 2. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice. – Din fr. électricité. (Sursa: DEX '98 )
ELECTRICITÁTEf. 1) Formă de energie produsă de mișcarea și de interacțiunea unor particule purtătoare de sarcină electrică. 2) Totalitate a fenomenelor electrice. 3) Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice. [G.-D. electricității; Sil. -lec-tri-] /<fr. électricité, lat. electricitas, ~atis (Sursa: NODEX )
ELECTRICITÁTEs.f.1. Mărime de stare pe care o capătă corpurile după ce au fost frecate unul de altul și apoi separate; sarcină electrică. ♦ Totalitatea fenomenelor produse de repausul și de mișcarea unei particule numite electron. 2. Ramură a fizicii care studiază fenomenele electrice. [Cf. fr. électricité < lat. electrum , gr. elektron – ambră galbenă, la care s-a observat prima dată fenomenul de către Thales]. (Sursa: DN )
ELECTRICITÁTEs. f. 1. mărime de stare pe care o capătă corpurile după ce au fost frecate unul cu altul și apoi separate; sarcină electrică. ◊ lumină electrică. 2. ramură a fizicii care studiază fenomenele electrice. (< fr. électricité) (Sursa: MDN )
ELECTRICITÁTE s. 1. (FIZ.) sarcină (electrică). (~ pozitivă.)2. v. lumină electrică. (Sursa: Sinonime )
electricitáte s. f., g.-d. art. electricității (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
electricitate substantiv feminin pl. utilizat la ATRAGE (DLRM)
