(A avea) inimă haină (sau sălbatică) = (a fi) crud, neînțelegător, dușmănos, rău
(A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina ruptă în coate; b) (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac
(A fi) numai piele(a) și os(ul) = (a fi) foarte slab
(A fi) vai (și amar) de pielea cuiva = (a fi) rău de cineva, (a fi) vai de capul lui
(De-a) cirip-cirip = joc de copii la care jucătorii se apucă unii pe alții de dosul palmei, ciupindu-se de piele și repetând „cirip-cirip”
(Nostim și) cu picățele = (despre oameni) plin de haz; atrăgător, picant
(Numai) cu numele = de formă, fără să corespundă realității
(Oltean) cu douăzeci și patru (sau cu gura plină) de măsele = (om) voinic și isteț, descurcăreț, abil
A (-și) păstra calmul (sau sângele rece) = a rămâne calm
A (i se) încurca (cuiva) ițele = a (i se) strica planul (cuiva); a (se) complica situația
A (nu) fi (cu picioarele) pe pământ = a (nu) avea simțul realității
A (nu) lua (cuiva ceva) în nume de rău = a (nu) se supăra, a (nu) interpreta în mod greșit cele spuse de cineva
A (nu) pune punctul pe i = a (nu) reda esențialul într-o discuție, a (nu) sublinia faptele semnificative
A (sau a-i) mânca cuiva zilele (sau viața, sufletul) = a amărî, a chinui pe cineva
A (se) descurca ițele = a (se) lămuri o situație
A (se) face (sau a fi ud) ciuciulete = a (se) uda (sau a fi ud) până la piele
A (se) sparge sau a (se) rupe gheața = a dispărea sau a face să dispară atmosfera ori senzația de jenă existentă la un moment dat; a (se) înlătura primele dificultăți în bunul mers al unei acțiuni
A ajunge (sau a aduce, a arunca pe cineva) în brațele cuiva = a ajunge (sau a lăsa pe cineva) la discreția cuiva
A ajunge (sau a aduce, a arunca) în brațele cuiva = a ajunge (sau a lăsa pe cineva) la discreția cuiva
A alege cărare = a despărți părul în două cu pieptenele
A arunca (cu) praf în ochii cuiva = a încerca să înșele pe cineva, dându-i iluzia că lucrurile sunt altfel decât sunt în realitate, a induce în eroare
A arunca ceva pe (sau în) spatele cuiva = a arunca vina, responsabilitatea pe cineva
A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii
A auzi de cineva (sau de ceva) = a cunoaște pe cineva (sau ceva) din reputație, din cele ce se spun despre el
A avea (o) păsărică (sau păsărele) la cap (sau, rar, sub pălărie) = a fi nebun, a fi trăsnit; a avea idei ciudate, bizare, excentrice
A avea (sau ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele
A avea hachițe sau a-l apuca (pe cineva), a-i veni (cuiva) hachițele = a avea toane, capricii, istericale
A avea pielea groasă sau a fi gros la piele (sau cu pielea groasă) = a fi lipsit de bun-simț, a fi obraznic
A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care îți acordă protecție; a avea proptele
A avea ureche (muzicală) = a avea facultatea de a percepe just (și de a reproduce în mod exact) sunetele muzicale
A bate maidanul ( sau maidanele) = a-și pierde vremea hoinărind sau jucându-se; a hoinări, a vagabonda
A bate șaua (ca) să priceapă (sau să înțeleagă) iapa = a da să se înțeleagă ceva în mod indirect, a face aluzie la ceva
A boteza laptele (sau vinul, rachiul etc.) = a adăuga apă în lapte (sau în vin etc.)
A băga rufele în boală = a spăla rufele prost, de mântuială
A crește (sau a încălzi, a ține) șarpele în (sau la) sân = a ajuta, a favoriza pe un nerecunoscător
A cădea de acord = a ajunge la o înțelegere deplină (cu cineva)
A călca pe urmele cuiva = a avea apucăturile, comportarea cuiva
A călca șarpele pe coadă = a insulta, a supăra pe un om rău, iute la mânie
A căuta (sau a găsi) (cuiva) nod în papură = a căuta sau a găsi cu orice preț greșeli, cusururi acolo unde ele nu sunt; a învinovăți pe nedrept
A căuta(cuiva) în coarne sau a căuta (ori a se uita) în coarnele cuiva = a îndeplini toate gusturile, capriciile cuiva: a răsfăța
A da (ca câinele) prin băț = a fi extrem de îndrazneț, de obraznic
A da (sau a ghici) în bobi = a căuta tainele viitorului după cum se așază bobii aruncați de ghicitor
A da (sau a se lovi, a se izbi) cu capul de pragul de sus = a se convinge de unele adevăruri în urma unei triste experiențe
A da călcâie calului = a lovi calul cu călcâiele, ca să pornească sau să meargă mai repede
A da lecții = a medita (elevii) în particular
A duce casă rea (cu cineva) = a nu se înțelege, a trăi prost (cu cineva)
A face (sau a da) pui de giol = a) a câștiga toate arșicele adversarului; b) a fura, a șterpeli
A face (sau a deschide) ochii mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate, cu atenție
A face (sau a duce) casă (bună) cu cineva = a trăi cu cineva (în bună înțelegere), a se împăca bine
A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții, a se solidariza cu alții (în scopuri rele)
EL, EA,ei, ele, pron. pers. 3. 1. (Ține locul persoanei despre care se vorbește) El merge. ♦ (Fam.; la sg.) Soț, bărbat; soție, nevastă. 2. (La genitiv, în formele lui, ei, lor, adesea precedat de „al, a, ai, ale”, cu valoare posesivă) Casa lui. ◊ Expr. Ai lui sau ai ei = persoane legate prin rudenie, interese comune, prietenie etc. de o anumită persoană. Ale lui sau ale ei = a) lucrurile personale ale cuiva; b) capriciile, toanele cuiva. Lasă-l în ale lui!3. (La dativ, în formele lui, ei, îi, i, lor, le li, cu funcție de complement indirect sau de atribut) Prietenul îi iese înainte. ◊ (În forma i, cu valoare neutră) Dă-i cu bere, dă-i cu vin.4. (În acuzativ, în formele îl, l, o, îi, i, le, cu funcție de complement direct) Cartea pe care o citesc. (Precedat de prepoziții, în formele el, ea, ei, ele) Pe el îl caut. ◊ (Precedat de prepoziții, în forma o, cu valoare neutră) Au mai pățit-o și alții. [Pr.: iel, ia, iei, iele] – Lat. illum, illa. (Sursa: DEX '98 )
EL ea (ei, ele)pron. pers. 3 1) (substituie numele persoanei despre care se vorbește)~ învață. A fost și ~ la țară. 2) Soț (respectiv soție). 3) (formele de genitiv lui, ei, lor au valoare posesivă)Cartea lui. A lor a fost inițiativa. 4) (formele de dativ lui, ei, îi, i, lor, le, li se folosesc cu funcție de complement indirect sau atribut) Fusul îi scapă ei din mână. 5) (formele de acuzativ îl, l, o, îi, i, le se folosesc cu funcție de complement direct)Cartea pe care o citesc. Pe el îl caută. 6) (formele i și o se folosesc cu valoare neutră) Au mai pățit-o și alții. /<lat. illum, illa (Sursa: NODEX )
ea [pron. ia] pr., g. ei [pron. iei]; d. acc. ei, neacc. îi, i, i- (iam dat), -i (dându-i), -i- (dându-i-se); ac. acc. ea (prep.+ ea), neacc. o, o- (o-nvață), -o (am dat-o), -o- (da-o-ar); pl. ele [pron. iele], g. lor; d. acc. lor, neacc. le- (le-am dat), -le (dă-le), -le- (da-le-ar), li, li- (li-i dă), -li- (dându-li-se); ac. acc. ele (prep. + ele), neacc. le, le- (le-am dat), -le (dându-le), -le- (da-le-ar) (Sursa: DOOM 2 )
el [pron. iel] pr. m., g. lui, d. acc. lui, neacc. îi, i, i- (i-am dat), -i (dându-i), -i- (dându-i-se); ac. acc. el (prep.+ el), neacc. îl, l- (l-a dat), -l (dându-l), -l- (da-l-ar); pl. ei [pron. iei]; g. lor; d. acc. lor, neacc. le, le- (le-am dat), -le (dă-le), -le- (dându-le-o), li, li- (li-i dă), -li- (dându-li-se); ac. acc. ei (prep. +ei), neacc. îi, i- (i-am dat), -i (dându-i), -i- (da-i-ar) (Sursa: DOOM 2 )
îi1 pr. v. ea, el (Sursa: DOOM 2 )
CALEA-LUI-TROIÁN s. v. calea lactee, calea-laptelui. (Sursa: Sinonime )
CAPUL-LUI-ADÁM s. v. cap-de-mort, fluture-cap-de-mort, strigă. (Sursa: Sinonime )
CARUL-LUI-DUMNEZÉU s. v. vizitiul. (Sursa: Sinonime )
CONSTANTA LUI PLÁNCK s. (FIZ.) cuantă de acțiune. (Sursa: Sinonime )
EA pron. dânsa, dumneaei. (~ ce zice?) (Sursa: Sinonime )
IARBA-LUI-DUMNEZÉU s. v. lemnul-domnului. (Sursa: Sinonime )
IARBA-LUI-TÁT s. v. tătăneasă. (Sursa: Sinonime )
IARBA-LUI-TÁTIN s. v. tătăneasă. (Sursa: Sinonime )
eá (éle), – pron. – Pronume personal de pers. 3 sing. f.; ține locul persoanei despre care se vorbește. – Mr. ea, ia, megl. ea, istr. io. Lat. ĭlla (Pușcariu 764; REW 4266). Pl. ele ‹ ĭllae, gen. ei ‹ ĭllaei (pl. lor ‹ ĭllorum), acuz. o ‹ *eaua ‹ ĭllam. Cf. el, iele. (Sursa: DER )
el (-ei), pron. – Pronume personal de pers. 3, sing. m.; ține locul persoanei despre care se vorbește. – Mr. el, megl. ĭel, istr. ĭe. Lat. ĭlle (Diez, I, 161; Pușcariu 764; Candrea-Dens., 531; REW 4266), prin intermediul unei forme vulgare *ĭllus; cf. it. el, ello, egli, fr. il, sp., port. él. – Gen. lui ‹ ĭlluĭ (pl. lor ‹ ĭllōrum), dat. îi ‹ ĭllĭ (pl. le ‹ ĭllis), acuz. l ‹ ĭllum, nom. pl. ei ‹ ĭlli. Vocala inițială are, ca aproape toate e inițiale, un timbru ușor palatal; ar fi însă o greșeală să fie transcrisă ie, cum face Scriban. Lui se folosește și ca art. propriu al gen. la nume proprii (vulg. lu) și, prin extindere incorectă, la mai multe substantive comune care desemnează persoane. Acuz. l în poziție tare a primit un î protetic (› îl), care apare numai în textele de la 1630 la 1650 (Găzdaru 30). (Sursa: DER )
Cápul-lui-Adám (zool.) s. n. (Sursa: Ortografic )
Domnía ei s. f. art. + pr., g.-d. Domníei ei; abr. D-ei (Sursa: Ortografic )
Domnía lui s. f. art. + pr., g.-d. Domníei lui; abr. D-lui (Sursa: Ortografic )
Domníile lor s. f. art. + pr., g.-d. Domníilor lor; abr. D-lor (Sursa: Ortografic )
ea pr. [pron. ia], g. ei [pron. iei]; d. acc.ei, neacc. îi, i (i se dă), i-, -i, -i- (dându-i-se); ac. acc. ea, neacc. o, o- (o-nvață), -o, -o- (lua-o-ar), pl. ele [pron. iele]; g. lor; d. acc. lor, neacc. le, le-, -le, -le-, li (li se dă), li-, -li-; ac. acc. ele, neacc. le, le-, -le, -le- (Sursa: Ortografic )
el pr. [pron. iel], g. lui; d. acc. lui, neacc. îi, i (i se dă), i-, -i, -i- (dându-i-se); ac. acc. el, neacc. îl, l-, -l, -l- (lua-l-ar); pl. ei [pron. iei]; g. lor; d. acc. lor, neacc. le, le-, -le, -le-, li (li se dă), li-, -li-; ac. acc. ei, neacc. îi, i-, -i, -i- (lua-i-ar) (Sursa: Ortografic )
Excelénțele lor s. f. art. pl. + pr. (Sursa: Ortografic )
găína-lui-Dumnezéu (insectă) s. f. (Sursa: Ortografic )
iárba-lui-Antónie s. f. (Sursa: Ortografic )
Înălțímile lor s. f. art. pl. + pr. (Sursa: Ortografic )
Maiestățile lor s. f. pl. art. + pr., g.-d. Maiestăților lor (Sursa: Ortografic )
Măríile lor s.f. pl. art. + pr., g.-d. Măríilor lor (Sursa: Ortografic )
nelalócul lui (ei, său etc.) loc. adj. (Sursa: Ortografic )
pecétea-lui-Sólomon (bot.) s. f. (Sursa: Ortografic )
péștele-lui-Sólomon s. m. (Sursa: Ortografic )
săgeáta-lui-Dumnezéu s. f. (Sursa: Ortografic )
Scáunul-lui-Dumnezéu (astron.) s. pr. n. (Sursa: Ortografic )
Sfințíile lor s. f. pl. art. + pr. (Sursa: Ortografic )
HALQ EL-QUÉD (HALQ AL-WᾹDI), oraș în Tunisia, la NE de Tunis, port la M. Mediterană; 67,7 mii loc. (1989). Reparații navale. Pescuit. Export de min. de fier și fosfați. Stațiune balneară. Vechiul nume: La Goulette. (Sursa: DE )
HAMᾹDET el-HAMRA (al-Hammādah al Hamrā’), podiș deșertic și pietros, nepopulat, în NV Libiei; c. 100 mii km2. Se întinde de la E la V, pe 700 km și de la N la S, pe 200 km. Alt. med.: 500 m. Alt. max.: 968 m. (Sursa: DE )
OBEID, EL ~ (AL-UBAYYID) 1. Oraș în centrul Sudanului, situat la 370 km SV de Khartoum; 229,4 mii loc. (1993). Capitala statului Shimal-Kurdufān. Punct terminus al c. f. Khartoum-Kūstῑ-El Obeid. Nod rutier. Aeroport. Centru comercial pentru bumbac, susan, vite și gumă arabică. Fundat în 1821. 2. Sit arheologic și de cultură materială din Neoliticul timpuriu (milen. 4 Î.Hr.) în Mesopotamia antică. Își trage numele de la așezarea mesopotamiană situată la E de orașul Ur (din Iraq-ul actual). (Sursa: DE )
Declinări/Conjugări
el articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume