EFRÁCȚIE, efracții, s. f. Spargere a zidurilor, forțare a încuietorilor sau a oricărui dispozitiv de închidere, ca mijloc pentru săvârșirea unei infracțiuni. [Var.: efracțiúne s. f.] – Din fr. effraction. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

EFRÁCȚIE f. Forțare a unei încuietori pentru a săvârși o infracțiune. [G.-D. efracției; Sil. e-frac-ți-e] /<fr. effraction (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

EFRÁCȚIE s.f. Spargere făcută cu intenția de a fura. [Gen. -iei, var. efracțiune s.f. / cf. fr. effraction, lat. effractio]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

EFRÁCȚIE s. f. spargere cu intenția de a fura. (< fr. effraction, lat. effractio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

efrácție s. f. → fracție (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard