Dex.Ro Mobile
EFILÁRE s.f. Acțiunea de a efila. ♦ (Geol.) Subțiere treptată până la dispariție a unui strat. [< efila]. (Sursa: DN )
efiláre s. f., pl. efilări (Sursa: Ortografic )
EFILÁ, efilez, vb. I. Tranz. și refl. (Tehn.) A (se) subția. – Din fr. effiler. (Sursa: DEX '98 )
EFILÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A (se) subția, a slăbi, a căpăta siluetă. ♦ tr. A rări, a fila părul cuiva. ♦ A destrăma o țesătură (fir cu fir). [< fr. effiler]. (Sursa: DN )
EFILÁ cv. I. tr., refl. a (se) subția, a slăbi, a căpăta siluetă. II. tr. a rări, a fila părul. ◊ a destrăma o țesătură (fir cu fir). (< fr. effiler) (Sursa: MDN )
efilá vb. ind. prez. 1 sg. efiléz, 3 sg. și pl. efileáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
efila   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) efila efilare efilat efilând singular plural
efilează efilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) efilez (să) efilez efilam efilai efilasem
a II-a (tu) efilezi (să) efilezi efilai efilași efilaseși
a III-a (el, ea) efilează (să) efileze efila efilă efilase
plural I (noi) efilăm (să) efilăm efilam efilarăm efilaserăm, efilasem*
a II-a (voi) efilați (să) efilați efilați efilarăți efilaserăți, efilaseți*
a III-a (ei, ele) efilează (să) efileze efilau efilară efilaseră
* Formă nerecomandată

efilare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular efilare efilarea
plural efilări efilările
genitiv-dativ singular efilări efilării
plural efilări efilărilor
vocativ singular efilare, efilareo
plural efilărilor

m.dex.ro © 2009-2026 | Expresii | Confidențialitate | Desktop

Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române