EFEMINÁT, -Ă, efeminați, -te, adj. (Rar) Cu aspect sau caracter feminin, delicat; p. ext. molatic, moleșit. ♦ Iubitor de plăceri. – Din fr. efféminé, lat. effeminatus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

EFEMINÁT, – Ă adj. Cu caracter femeiesc; molatic. [Cf. fr. efféminé, lat. effeminatus]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

EFEMINÁT, -Ă adj. cu caracter femeiesc; molatic. (< fr. efféminé, lat. effeminatus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

EFEMINÁ, efeminez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Rar) A (se) moleși, a (se) înmuia. 2. (Livr.) A face să devină sau a deveni asemănător psihologic sau fizic cu o femeie. – Din fr. efféminer. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

EFEMINÁT ~tă (~ți, ~te) Care prin felul său de a fi se aseamănă femeilor; cu caracter femeiesc. /<fr. éffeminé, lat. effeminatus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

EFEMINÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) asemăna psihologic sau fizic cu o femeie; (fig.) a (se) moleși, a (se) înmuia. [< fr. efféminer]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

EFEMINÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni asemănător, psihologic sau fizic, cu o femeie; a (se) deviriliza; (fig.) a (se) moleși, a (se) înmuia. ◊ (despre h*********i) a adopta habitudini feminine. (< fr. éffeminer, lat. effeminare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

efeminá vb., ind. prez. 1 sg. efeminéz, 3 sg. și pl. efemineáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard