EFEMERITÁTE s.f. (Rar) Însușirea a ceea ce este efemer. [Cf. it. efemerità]. (Sursa: DN )
EFEMERITÁTE s. f. caracter efemer. (< it. efemerita) (Sursa: MDN )
EFEMERITÁTE s. v. vremelnicie. (Sursa: Sinonime )
Efemeritate ≠ eternitate (Sursa: Antonime )
efemeritáte s. f., g.-d. art. efemerității; pl. efemerități (Sursa: Ortografic )
| efemeritate substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | efemeritate | efemeritatea |
| plural | efemerități | efemeritățile |
| genitiv-dativ | singular | efemerități | efemerității |
| plural | efemerități | efemerităților |
| vocativ | singular | efemeritate, efemeritateo |
| plural | efemerităților |
