Dex.Ro Mobile
EFEMÉR, -Ă, efemeri, -e, adj., s. f. 1. Adj. De scurtă durată; trecător, vremelnic. 2. S. f. (La pl.) Ordin de insecte cu corpul subțire și moale, terminat cu trei filamente lungi, cu două perechi de aripi transparente, care trăiesc ca adulte câteva zile sau ore, iar ca larve (acvatice) 2-3 ani; efemeride (Ephemera); (și la sg.) insectă din acest ordin. – Din fr. éphémère. (Sursa: DEX '98 )

EFEMÉR, -Ă adj. Care durează o singură zi. ♦ (P. ext.) Scurt (ca durată), vremelnic, trecător. [< fr. éphémère, cf. gr. ephemeros < epi – pe, hemera – zi]. (Sursa: DN )

EFEMÉR1 I. adj. de scurtă durată, vremelnic, trecător. ◊ (despre plante, animale) cu perioadă de dezvoltare scurtă, în decursul unui sezon de vegetație. II. s. f. pl. insecte efemeride. (< fr. éphémère) (Sursa: MDN )

EFEMER2(O)- elem. „efemer”. (< fr. éphémér/o/-, cf. lat. ephemeris, gr. ephemeros) (Sursa: MDN )

EFEMÉR adj. v. trecător. (Sursa: Sinonime )

Efemer ≠ etern, permanent, veșnic, nemuritor, nepieritor, netrecător, peren (Sursa: Antonime )

efemér adj. m., pl. efeméri; f. sg. efeméră, g.-d. art. efemérei, pl. efemére (Sursa: Ortografic )

EFEMÉR ~ă (~i, ~e) Care trece foarte repede; de scurtă durată; trecător. /<fr. éphémere (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
efemer   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular efemer efemerul efeme efemera
plural efemeri efemerii efemere efemerele
genitiv-dativ singular efemer efemerului efemere efemerei
plural efemeri efemerilor efemere efemerelor
vocativ singular efemerule efemero
plural efemerilor efemerelor