EFECTÍV, -Ă,efectivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea adverbial) Real2, adevărat. 2. S. n. Numărul indivizilor care fac parte dintr-o colectivitate, mai ales dintr-o unitate sau formație militară. – Din fr. effectif, lat. effectivus. (Sursa: DEX '98 )
EFECTÍV, -Ăadj. Care are efect; real, adevărat. // s.n. Numărul real al indivizilor care alcătuiesc o unitate militară, o colectivitate organizată etc. // adv. Adevărat, real, de fapt. [Cf. fr. effectif, effectivement].
(Sursa: DN )
EFECTÍV, -Ă I. adj. care are efect; real, adevărat. II. s. n. număr de indivizi care alcătuiesc o colectivitate. III. adv. adevărat, real, de fapt. (< fr. effectif, lat. effectivus) (Sursa: MDN )
EFECTÍV adj., adv., s. 1. adj. adevărat, concret, real. (Plecarea lui ~ din oraș a avut loc a doua zi.)2. adv. v. realmente. 3. adj. incontestabil, indiscutabil, real. (A adus servicii ~.)4. adj. v. eficace. 5. s. disponibil, (înv.) putere. (A strâns tot ~ul său de oaste.) (Sursa: Sinonime )
Efectiv ≠ inefectiv, neefectiv (Sursa: Antonime )
efectív adj. m., pl. efectívi; f. sg. efectívă, pl. efectíve (Sursa: Ortografic )
efectív s. n., pl. efectíve (Sursa: Ortografic )
EFECTÍV1 ~ă (~i, ~e) Care are un anumit efect; care se încununează cu rezultate reale. /<fr. effectif, lat. effectivus (Sursa: NODEX )
EFECTÍV2 ~en. Număr reglementar de oameni care constituie o colectivitate, mai ales, o unitate militară. /<fr. effectif, lat. effectivus (Sursa: NODEX )
