EDULCORÁRE s.f. Acțiunea de a edulcora; edulcorație. [< edulcora]. (Sursa: DN )
edulcoráre s. f., pl. edulcorări (Sursa: Ortografic )
EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer. (Sursa: DEX '98 )
EDULCORÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A atenua; a îndulci. [< fr. édulcorer].
(Sursa: DN )
EDULCORÁ vb. tr. a îndulci (o băutură, un medicament etc.); a atenua. (< fr. édulcorer) (Sursa: MDN )
edulcorá vb., ind. prez. 1 sg. edulcoréz, 3 sg. și pl. edulcoreáză (Sursa: Ortografic )
| edulcora verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) edulcora | edulcorare | edulcorat | edulcorând | singular | plural |
| edulcorează | edulcorați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | edulcorez | (să) edulcorez | edulcoram | edulcorai | edulcorasem |
| a II-a (tu) | edulcorezi | (să) edulcorezi | edulcorai | edulcorași | edulcoraseși |
| a III-a (el, ea) | edulcorează | (să) edulcoreze | edulcora | edulcoră | edulcorase |
| plural | I (noi) | edulcorăm | (să) edulcorăm | edulcoram | edulcorarăm | edulcoraserăm, edulcorasem* |
| a II-a (voi) | edulcorați | (să) edulcorați | edulcorați | edulcorarăți | edulcoraserăți, edulcoraseți* |
| a III-a (ei, ele) | edulcorează | (să) edulcoreze | edulcorau | edulcorară | edulcoraseră |
* Formă nerecomandată
| edulcorare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | edulcorare | edulcorarea |
| plural | edulcorări | edulcorările |
| genitiv-dativ | singular | edulcorări | edulcorării |
| plural | edulcorări | edulcorărilor |
| vocativ | singular | edulcorare, edulcorareo |
| plural | edulcorărilor |
