EDUCABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi educabil. – Educabil + suf. -itate. (Sursa: DEX '98 )
EDUCABILITÁTE s.f. Posibilitatea de a fi educat. [Cf. fr. éducabilité]. (Sursa: DN )
EDUCABILITÁTE s. f. posibilitatea de a fi educat. (< fr. éducabilité) (Sursa: MDN )
educabilitáte s. f., g.-d. art. educabilității (Sursa: Ortografic )
| educabilitate substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | educabilitate | educabilitatea |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | educabilități | educabilității |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | educabilitate, educabilitateo |
| plural | — |
