EDIFÍCIU, edificii, s. n. Clădire mare, construcție impunătoare (adăpostind o instituție). – Din fr. édifice, lat. aedificium. (Sursa: DEX '98 )
EDIFÍCIU s.n. Clădire impunătoare, de mari proporții. [Pron. -ciu. / < lat. aedificium, cf. it. edificio, fr. édifice]. (Sursa: DN )
EDIFÍCIU s. n. clădire impunătoare, de mari proporții. (< lat. aedificium, fr. édifice) (Sursa: MDN )
edifíciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. edifíciul; pl. edifícii, art. edifíciile (sil. -ci-i-) (Sursa: Ortografic )
EDIFÍCIU ~i n. Construcție arhitecturală (de proporții) impunătoare (cu destinație publică). [Sil. e-di-fi-ciu] /<fr. édifice, lat. aedificium (Sursa: NODEX )
| edificiu substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | edificiu | edificiul |
| plural | edificii | edificiile |
| genitiv-dativ | singular | edificiu | edificiului |
| plural | edificii | edificiilor |
| vocativ | singular | edificiule |
| plural | edificiilor |
