Dex.Ro Mobile
ECUMÉNIC, -Ă, ecumenici, -ce, adj. Învestit cu autoritate extinsă asupra întregii biserici creștine. – Din fr. œcumenique. (Sursa: DEX '98 )

ECUMÉNIC, -Ă adj. Investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile. [Cf. lat. oecumenicus, gr. oikoumenikos]. (Sursa: DN )

ECUMÉNIC, -Ă adj. cu caracter universal; investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile creștine. ♦ mișcare ~ă = mișcare religioasă care urmărește reuniunea tuturor bisericilor creștine într-una singură; ecumenism. (< fr. oecuménique, lat. oecumenicus, gr. oikumenike) (Sursa: MDN )

ECUMÉNIC adj. (BIS.) (înv.) sobornic, sobornicesc. (Sinod ~.) (Sursa: Sinonime )

ecuménic adj. m., pl. ecuménici; f. sg. ecuménică, pl. ecuménice (Sursa: Ortografic )

ECUMÉNIC ~că (~ci, ~ce) rel. Care se extinde asupra întregii biserici creștine. /<lat. oecumenicus, ngr. oikoumenikos (Sursa: NODEX )

CONSILIUL ECUMENIC AL BISERICILOR, asociație creată în 1948 de către Bisericile creștine necatolice în scopul refacerii unității tuturor creștinilor pe calea acordurilor și dialogului teologic. V. ecumenism. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
ecumenic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ecumenic ecumenicul ecumenică ecumenica
plural ecumenici ecumenicii ecumenice ecumenicele
genitiv-dativ singular ecumenic ecumenicului ecumenice ecumenicei
plural ecumenici ecumenicilor ecumenice ecumenicelor
vocativ singular
plural