ECOLÓG, -Ă, ecologi, -e, s. m. și f. Specialist în ecologie. – Din fr. écologue. (Sursa: DEX '98 )
ECOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în ecologie. [Cf. fr. échologue]. (Sursa: DN )
ECOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în ecologie; ecologist (II). (< fr. échologue) (Sursa: MDN )
ecológ s. m., pl. ecológi (Sursa: Ortografic )
ECOLÓG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. Specialist în ecologie. /<fr. écologue (Sursa: NODEX )
ecológă s. f., g.-d. art. ecológei; pl. ecológe (Sursa: Ortografic )
| ecolog substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ecolog | ecologul | ecologă | ecologa |
| plural | ecologi | ecologii | ecologe | ecologele |
| genitiv-dativ | singular | ecolog | ecologului | ecologe | ecologei |
| plural | ecologi | ecologilor | ecologe | ecologelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
