Dex.Ro Mobile
ECLEZIÁSTIC, -Ă, ecleziastici, -ce, adj. Privitor la biserică sau la cler; bisericesc. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus. (Sursa: DEX '98 )

ECLEZIASTIC, -Ă adj. Privitor la biserică sau la cler; bisericesc. [Var. eclesiastic, -ă adj. / cf. fr. ecclésiastique, gr. ekklesiastikos < ekklesia – biserică]. (Sursa: DN )

ECLEZIÁSTIC, -Ă adj. referitor la biserică, la cler; bisericesc; eclezial. (< fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus, gr. ekklesiastikos) (Sursa: MDN )

ECLEZIÁSTIC adj. 1. v. bisericesc. 2. v. clerical. (Sursa: Sinonime )

ecleziástic adj. m. (sil. -cle-zi-as-), pl. ecleziástici; f. sg. ecleziástică, pl. ecleziástice (Sursa: Ortografic )

ECLEZIÁSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care aparține bisericii; propriu bisericii; bisericesc. 2) Care aparține clerului; propriu clerului; clerical. [Sil. e-cle-zi-as-] /<fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
ecleziastic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ecleziastic ecleziasticul ecleziastică ecleziastica
plural ecleziastici ecleziasticii ecleziastice ecleziasticele
genitiv-dativ singular ecleziastic ecleziasticului ecleziastice ecleziasticei
plural ecleziastici ecleziasticilor ecleziastice ecleziasticelor
vocativ singular
plural