ECLÉCTIC, -Ă, eclectici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care adoptă sau susține eclectismul; caracterizat prin eclectism. – Din fr. éclectique. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ECLÉCTIC, -Ă adj. (adesea s.) De eclectism. ♦ Care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care alege ceea ce îi place din diferite școli, genuri etc. [Cf. fr. éclectique, gr. eklektikos < eklegein – a alege]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ECLÉCTIC, -Ă I. adj. referitor la eclectism, care dă dovadă de eclectism, care promovează eclectismul; care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care îmbină elemente diverse din diferite școli, genuri etc. II. s. f. alegere și îmbinare după diverse criterii a unor idei, concepții etc. eterogene sau chiar opuse. III. s. m. f. adept al eclectismului filozofic. (< fr. éclectique, gr. eklektikos) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ecléctic adj. m. (sil. -clec-), pl. ecléctici; f. sg. ecléctică, pl. ecléctice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ECLÉCTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de eclectism; propriu eclectismului. [Sil. e-clec-tic] /<fr. éclectique, lat. eclecticus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard