ECHIVOCITÁTE s. f. (Rar) Caracter, stare echivocă (1). – Din it. equivocità. (Sursa: DEX '98 )
ECHIVOCITÁTE f. 1) Caracter echivoc. 2) fig. Vorbă sau frază ambiguă. /<it. equivocita (Sursa: NODEX )
ECHIVOCITÁTE s.f. (Rar) Caracter echivoc. [Cf. it. equivocità]. (Sursa: DN )
ECHIVOCITÁTE s. f. caracter, stare echivocă; ambiguitate. (< it. equivocità) (Sursa: MDN )
echivocitáte s. f., g.-d. art. echivocității (Sursa: Ortografic )
| echivocitate substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | echivocitate | echivocitatea |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | echivocități | echivocității |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | echivocitate, echivocitateo |
| plural | — |