Dex.Ro Mobile
ECHINÓCȚIU, echinocții, s. n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (în jurul lui 21 martie și 23 septembrie), când ziua este egală cu noaptea. [Var.: echinóx, echinoxuri s. n.] – Din lat. aequinoctium, fr. équinoxe. (Sursa: DEX '98 )

ECHINÓCȚIU s.n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (21 martie și 23 septembrie) când Soarele se află pe traiectoria ecuatorului celest și când ziua este egală cu noaptea. [Var. echinox, echinopțiu s.n. / cf. fr. équinoxe, lat. aequinoctium < aequus – egal, nox – noapte]. (Sursa: DN )

ECHINÓCȚIU s. n. fiecare dintre cele două momente ale anului (21 martie și 23 septembrie), în care Soarele se află pe traiectoria ecuatorului celest și când ziua este egală cu noaptea. (< lat. aequinoctium, fr. équinoxe) (Sursa: MDN )

echinócțiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. echinócțiul; pl. echinócții, art. echinócțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )

ECHINÓCȚIU ~i n. Fiecare dintre cele două date ale anului (21 martie și 23 septembrie), când ziua este egală cu noaptea. ~ de primăvară. ~ de toamnă. [Sil. e-chi-noc-țiu] /<lat. aequinoctium, fr. équinoxe (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
echinocțiu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular echinocțiu echinocțiul
plural echinocții echinocțiile
genitiv-dativ singular echinocțiu echinocțiului
plural echinocții echinocțiilor
vocativ singular echinocțiule
plural echinocțiilor