EBRIETÁTE s. f. Stare de beție în urma consumului (excesiv) de băuturi alcoolice; alcoolism acut. [Pr.: -bri-e-] – Din fr. ébrieté, lat. ebrietas, -atis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

EBRIETÁTE f. Stare provocată de consumul excesiv de alcool; beție. [G.-D. ebrietății; Sil. e-bri-e-ta-te] /<fr. ébriété, lat. ebrietas, ~atis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

EBRIETÁTE s.f. Beție. [Pron. -bri-e-. / cf. fr. ébriété, lat. ebrietas < ebrius – beat]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

EBRIETÁTE s. f. stare de beție. (< fr. ébriéte, lat. ebrietas) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

EBRIETÁTE s. beție, (prin Transilv.) șumeneală. (Stare de ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ebrietáte s. f. (sil. -bri-e-), g.-d. art. ebrietății (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard