EȘANTIONÁRE, eșantionări, s. f. Acțiunea de a eșantiona. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

EȘANTIONÁRE s.f. Acțiunea de a eșantiona; selecție, sondaj; eșantionaj. [Pron. -ti-o-. / < eșantiona]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

eșantionáre s. f. (sil. -ti-o-), pl. eșantionări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A EȘANTIONÁ ~éz tranz. (măsuri, greutăți) A confrunta cu eșantionul. /<fr. échantilloner (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

EȘANTIONÁ vb. I. tr. 1. A verifica, a confrunta (măsurile, greutățile) cu etalonul. ♦ A tăia un eșantion. 2. A alege persoanele care vor fi interogate în cursul unei anchete prin sondaj, urmărind să se obțină un rezultat reprezentativ, ca și când ar fi interogată întreaga colectivitate. [Pron. -ti-o-. / < fr. échantillonner]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

EȘANTIONÁ vb. tr. 1. a confrunta eșantionul cu etalonul. 2. a alege persoanele reprezentative statistic care urmează a fi supuse unei anchete prin sondaj. 3. a lua eșantioane (1) la intervale prestabilite. (< fr. échantillonner) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

eșantioná vb., ind. prez. 1 sg. eșantionéz, 3 sg. și pl. eșantioneáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard