DĂRNICÍE, dărnicii, s. f. 1. Însușirea de a fi darnic; generozitate, mărinimie. 2. Fig. Abundență, belșug; rodnicie, fertilitate. Dărnicia solului. – Darnic + suf.. -ie. (Sursa: DEX '98 )
DĂRNICÍE f. 1) Caracter darnic; gene-rozitate; mărinimie. 2) Manifestare de om darnic. 3) fig. Caracter darnic; fertilitate; fecunditate; rodnicie. ~a gliei. [Art. dărnicia; G.-D. dărniciei; Sil. -ci-e] /darnic + suf. ~ie (Sursa: NODEX )
DĂRNICÍE s. culanță, generozitate, mărinimie, (livr.) liberalitate, munificență, (înv.) filotimie, magnanimitate, marinimozitate, mărime, (fam.) galantonie, (fig.) larghețe. (Un om de o ~ rară.) (Sursa: Sinonime )
Dărnicie ≠ avariție (Sursa: Antonime )
dărnicíe s. f., g.-d. art. dărnicíei; pl. dărnicíi, art. dărnicíile (Sursa: Ortografic )
dărnicíe f. (d. darnic). Calitatea de a fi darnic, munificență, generozitate, liberalitate. (Sursa: Scriban )
| dărnicie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | dărnicie | dărnicia |
| plural | dărnicii | dărniciile |
| genitiv-dativ | singular | dărnicii | dărniciei |
| plural | dărnicii | dărniciilor |
| vocativ | singular | dărnicie, dărnicio |
| plural | dărniciilor |
