DĂRÁB, dăraburi, s. n. (Reg.) Bucată (1, 2). [Pl. și: dărabe. – Var.: dărắb s. n., dărábă s. f.] – Din magh. darab. (Sursa: DEX '98 )
DĂRÁB s. v. bucată, crâmpei, fracțiune, fragment, frântură, parte, porțiune, secțiune, tranșă. (Sursa: Sinonime )
dăráb s. n., pl. dăráburi/dărábe (Sursa: Ortografic )
dăráb V. darab. (Sursa: Scriban )
| dărab substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | dărab | dărabul |
| plural | dăraburi | dăraburile |
| genitiv-dativ | singular | dărab | dărabului |
| plural | dăraburi | dăraburilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
