A avea un dinte împotriva (sau contra) cuiva = a avea un motiv de nemulțumire, de supărare sau de dușmănie împotriva cuiva A fi în câră cu cineva = a fi în ceartă, în dușmănie cu cineva A se uita la cineva ca la dracul = a se uita la cineva cu dușmănie sau cu frică A se uita urât la cineva = a privi cu dușmănie pe cineva DUȘMĂNÍE, dușmănii, s. f. Sentiment de ură față de cineva sau de ceva; relații pline de ură între persoane; vrăjmășie. – Dușman + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
DUȘMĂNÍE f. Atitudine răuvoitoare, față de cineva; vrăjmășie; ostilitate; vrajbă; ură. [Art. dușmănia; G.-D. dușmăniei; Sil. -ni-e ] /dușman + suf. ~ie (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
DUȘMĂNÍE s. animozitate, discordie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie, (livr.) inimiciție, (înv. și pop.) price, (pop. și fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. și reg.) ceartă, pizmă, pizmuire, scârbă, (Mold.) poxie, (înv.) mozavirie, neprietenie, patos, scandală, sfadă, urâciune, vrăjbie, (latinism înv.) rancoare. (Ce e ~ asta neîmblânzită între voi?) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
Dușmănie ≠ prietenie, simpatie (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard
dușmăníe s. f., art. dușmănía, g.-d. art. dușmăníei; pl. dușmăníi (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
dușmănie substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular dușmăni e dușmăni a plural dușmăni i dușmăni ile genitiv-dativ singular dușmăni i dușmăni ei plural dușmăni i dușmăni ilor vocativ singular dușmăni e, dușmăni o plural dușmăni ilor
