- A face epocă = a marca o modă, a lăsa o amintire durabilă
- A nu avea (sau a nu cunoaște) moarte = (despre obiecte) a fi foarte durabil
- A nu cunoaște moarte = (despre obiecte) a fi trainic, durabil
- Cu ziua = cu plata socotită după zilele muncite; fără angajament durabil
DURÁBIL, -Ă, durabili, -e, adj. Care durează (de) mult timp; trainic, rezistent; viabil. – Din fr. durable, lat. durabilis. (Sursa: DEX '98 )
DURÁBIL, -Ă adj. Care ține mult timp; trainic. [Cf. fr. durable, it. durabile, lat. durabilis]. (Sursa: DN )
DURÁBIL, -Ă adj. care ține mult timp; trainic, rezistent. (< fr. durable, lat. durabilis) (Sursa: MDN )
DURÁBIL adj. 1. rezistent, solid, trainic, (rar) dăinuitor, (pop.) purtăreț, țeapăn, vârtos, (înv.) nestrămutat, țiitor. (Ghete ~; o construcție ~.) 2. v. viabil. 3. stabil, statornic, trainic, (înv.) stătător. (O stare sufletească ~.) 4. persistent, rezistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.) (Sursa: Sinonime )
Durabil ≠ netrainic, pasager, nedurabil, precar (Sursa: Antonime )
durábil adj. m., pl. durábili; f. sg. durábilă, pl. durábile (Sursa: Ortografic )
DURÁBIL ~ă (~i, ~e) Care ține sau se păstrează multă vreme; trainic. Construcție ~ă. /<fr. durable, lat. durabilis (Sursa: NODEX )
| durabil adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | durabil | durabilul | durabilă | durabila |
| plural | durabili | durabilii | durabile | durabilele |
| genitiv-dativ | singular | durabil | durabilului | durabile | durabilei |
| plural | durabili | durabililor | durabile | durabilelor |
| vocativ | singular | durabilule | durabilo |
| plural | durabililor | durabilelor |
