DÚRĂ, dure, s. f. Roată, rotiță (metalică masivă); spec. rotița scripetelui de la ițele războiului de țesut. – Cf. dura1. (Sursa: DEX '98 )
DÚRĂ ~e f. Roată (sau rotiță) având numai gaura din centru. /Din dur (Sursa: NODEX )
DÚRĂ s. v. rotiță. (Sursa: Sinonime )
dúră s. f., g.-d. art. dúrei; pl. dúre (Sursa: Ortografic )
| dur adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | dur | durul | dură | dura |
| plural | duri | durii | dure | durele |
| genitiv-dativ | singular | dur | durului | dure | durei |
| plural | duri | durilor | dure | durelor |
| vocativ | singular | durule | duro |
| plural | durilor | durelor |
| dura (vb.) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) dura | durare | durat | durând | singular | plural |
| durează | durați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | durez | (să) durez | duram | durai | durasem |
| a II-a (tu) | durezi | (să) durezi | durai | durași | duraseși |
| a III-a (el, ea) | durează | (să) dureze | dura | dură | durase |
| plural | I (noi) | durăm | (să) durăm | duram | durarăm | duraserăm, durasem* |
| a II-a (voi) | durați | (să) durați | durați | durarăți | duraserăți, duraseți* |
| a III-a (ei, ele) | durează | (să) dureze | durau | durară | duraseră |
* Formă nerecomandată
| dură substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | dură | dura |
| plural | dure | durele |
| genitiv-dativ | singular | dure | durei |
| plural | dure | durelor |
| vocativ | singular | dură, duro |
| plural | durelor |
