A bea paharul până-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt
A cloci pe vatră = a lenevi (la căldură), a trândăvi
A cădea pe gânduri = a deveni îngândurat
A face epocă = a marca o modă, a lăsa o amintire durabilă
A fi (sau a se usca, a rămâne) ca scândura (sau scândură) = a fi extrem de slab
A fi topor de oase = a avea de îndurat greutăți mari, a suferi mult
A i se umple (cuiva) paharul sau a(-i) fi plin paharul = a îndura prea multe suferințe morale, a nu mai putea suporta durerea, suferința etc. 3) Ventuză (pentru bolnavi)
A intra într-o belea (sau încurcătură, impas, necaz) = a avea de îndurat un necaz (sau o încurcătură etc.)
A lăsa pe cineva scândură (sau ca scândura) = a lăsa pe cineva complet sărac
A nu avea (sau a nu cunoaște) moarte = (despre obiecte) a fi foarte durabil
A nu cunoaște moarte = (despre obiecte) a fi trainic, durabil
A se arunca (sau a se agăța etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrățișa (cu căldură) pe cineva; b) a copleși, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste
A se întinde ca o pomană țigănească = a se desfășura, a se extinde pe un spațiu mai mare decât ar fi necesar; a dura prea mult în timp
A trece prin foc și prin apă = a îndura multe nevoi și necazuri, a răzbate prin multe greutăți
A(-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a nu mai putea îndura un rău; a-și pierde răbdarea
A-și strânge fruntea (sau sprâncenele) sau a strânge din sprâncene = a-și încreți fruntea (sau sprâncenele) din cauza îngândurării, nemulțumirii etc.; a se încrunta, a se posomorî
Cu neîndurare = crud, aspru, fără milă
Cu ziua = cu plata socotită după zilele muncite; fără angajament durabil
De-a dura = peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul
Fără (de) milă = crud, nemilos, neîndurător
Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului
de-a prăstăvala = de-a berbeleacul, de-a dura, de-a rostogolul, de-a tumba
de-a prăvălacul = de-a dura, de-a berbeleacul, de-a rostogolul, peste cap
DURÁ2,durez, vb. I.Tranz. 1. A construi, a zidi, a clădi. ♦ A așeza un stog, o claie etc. 2. A face, a confecționa, a alcătui (un obiect). 3. A aprinde focul. – Lat. dolare. (Sursa: DEX '98 )
DURÁ3, pers. 3 durează, vb. I. Intranz. 1. (Despre acțiuni în desfășurare) A ține un anumit timp, a se desfășura într-o anumită perioadă de timp. ♦ A persista, a dăinui, a se menține. 2. (Despre lucruri) A se menține (multă vreme) în stare bună; a fi trainic. – Din fr. durer, lat. durare. (Sursa: DEX '98 )
A DURÁ1 ~éztranz. 1) (clădiri, case etc.) A realiza prin lucrări de construcție; a ridica; a clădi; a zidi; a înălța; a construi; a edifica. 2) (stoguri, girezi, dăi) A ridica prin așezarea materialului în straturi; a clădi. 3) (obiecte) A produce prin muncă. 4) (foc) A face să se aprindă. /<lat. dolare (Sursa: NODEX )
A DURÁ2 ~ézintranz. 1) (despre acțiuni) A se desfășura în timp; a ține; a continua; a se prelungi. 2) A-și perpetua existența; a continua să fie; a dăinui; a stărui; a persista. /<fr. durer, lat. durare (Sursa: NODEX )
DURÁvb. I. tr.1. A ține, a se desfășura un anumit timp, o anumită perioadă. 2. A dăinui, a se menține. 3. A se menține în viață, a trăi. 4. (Despre obiecte) A fi trainic, tare, rezistent, durabil. [< fr. durer, it., lat. durare]. (Sursa: DN )
DURÁvb. tr. 1. a ține, a se desfășura un anumit timp. 2. a dăinui, a persista, a fi rezistent, durabil. (< fr. durer, lat. durare) (Sursa: MDN )
DURÁ vb. v. construi. (Sursa: Sinonime )
DURÁ vb. 1. v. dăinui. 2. v. menține. 3. a ține. (Spectacolul ~ două ore.)4. a se păstra, a rezista, a ține. (O încălțăminte care ~ mult.) (Sursa: Sinonime )
A dura ≠ a strica, a demola (Sursa: Antonime )
durá (duréz, durát), vb. – 1. A ciopli lemnul. – 2. A edifica, a construi. – Mr. dor, durari. Lat. dolāre (Cihac, I, 84; Pușcariu 560; Candrea-Dens., 524; REW 2718), cf. alb. duruem, calabr. dulare, sp. dolar. – Der. durătură, s. f. (surcele de cioplitură, așchii). (Sursa: DER )
durá (a construi, a face, a se desfășura în timp) vb., ind. prez. 1 sg. duréz, 3 sg. și pl. dureáză (Sursa: Ortografic )
DURA LEX, SED LEX (lat.) legea e aspră, dar e lege – Adagiu din dreptul roman, care exprimă caracterul obligatoriu al legii, oricât de aspră ar fi. (Sursa: DE )
