Dex.Ro Mobile
Vezi 23 expresii

« Back
DÚRA1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de un lucru care se rostogolește sau se învârtește repede. ◊ Loc. adv. De-a dura = peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul. ◊ Expr. Dur în jos, dur în sus sau dur la deal, dur la vale sau dur în car, dur în căruță sau dur încoace, dur încolo, exprimă o mișcare continuă sau un schimb de vorbe prelungit, o ezitare, o chibzuire îndelungată. [Var.: dur interj.] – Onomatopee. (Sursa: DEX '98 )

DÚRA interj. v. DUR2. ◊ De-a dura de-a rostogolul; de-a berbeleacul. /Onomat. (Sursa: NODEX )

de-a dúra loc. adv. (Sursa: Ortografic )

dúra / dur interj. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
dur   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dur durul du dura
plural duri durii dure durele
genitiv-dativ singular dur durului dure durei
plural duri durilor dure durelor
vocativ singular durule duro
plural durilor durelor

dura (vb.)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dura durare durat durând singular plural
durea durați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) durez (să) durez duram durai durasem
a II-a (tu) durezi (să) durezi durai durași duraseși
a III-a (el, ea) durea (să) dureze dura dură durase
plural I (noi) durăm (să) durăm duram durarăm duraserăm, durasem*
a II-a (voi) durați (să) durați durați durarăți duraserăți, duraseți*
a III-a (ei, ele) durea (să) dureze durau dura duraseră
* Formă nerecomandată

dura (interj.)   invariabil

dură   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular du dura
plural dure durele
genitiv-dativ singular dure durei
plural dure durelor
vocativ singular dură, duro
plural durelor