(Cu) strângere de inimă = (cu un) puternic sentiment de teamă, de durere, de regret etc.
A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut să spună, a-și da fără voie gândurile pe față
A atinge pe cineva unde-l doare = a spune cuiva în mod intenționat ceva neplăcut, supărător, dureros; a aduce în discuție un subiect neplăcut pentru interlocutor
A bate la stroi sau a purta în stroi = a aplica cuiva o pedeapsă disciplinară, constând în trecerea printre două rânduri de soldați care îl lovesc unul după altul cu vergi
A bate podurile = a vagabonda
A bea paharul până-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt
A citi printre rânduri = a pricepe (sau a se strădui să priceapă) și ceea ce nu se spune explicit într-un text scris
A cloci pe vatră = a lenevi (la căldură), a trândăvi
A cădea pe gânduri = a deveni îngândurat
A face epocă = a marca o modă, a lăsa o amintire durabilă
A fi (sau a se usca, a rămâne) ca scândura (sau scândură) = a fi extrem de slab
A fi dus cu mintea (sau cu mințile) = a fi cufundat în gânduri
A fi topor de oase = a avea de îndurat greutăți mari, a suferi mult
A fi în primele rânduri = a) a ocupa un loc de frunte într-un șir; b) a fi în fruntea unei activități
A i se tăia (sau a i se înmuia) cuiva (mâinile și) picioarele = a avea o senzație de slăbiciune fizică; a nu se putea stăpâni (de emoție, de durere etc.)
A i se umple (cuiva) paharul sau a(-i) fi plin paharul = a îndura prea multe suferințe morale, a nu mai putea suporta durerea, suferința etc. 3) Ventuză (pentru bolnavi)
A i se împietri cuiva inima = a deveni insensibil la orice durere sau bucurie, a fi lipsit de omenie
A intra într-o belea (sau încurcătură, impas, necaz) = a avea de îndurat un necaz (sau o încurcătură etc.)
A lega paraua cu zece noduri = a fi foarte zgârcit
A lăsa pe cineva scândură (sau ca scândura) = a lăsa pe cineva complet sărac
A nu avea (sau a nu cunoaște) moarte = (despre obiecte) a fi foarte durabil
A nu cunoaște moarte = (despre obiecte) a fi trainic, durabil
A nu-l durea (nici) capul = a nu se sinchisi de ceea ce se întâmplă
A plânge în pumni = a plânge pe ascuns, de necaz sau de durere
A pune (pe cineva) pe gânduri = a îngrijora (pe cineva)
A rupe (sau ) a i se rupe (cuiva) inima (sau sufletul, rărunchii) = a produce (cuiva) sau a simți o mare durere
A rupe rândurile = (despre un grup de oameni) a fugi, stricând ordinea unui șir aliniat
A rămâne cu inima friptă = a rămâne mâhnit, dezolat, îndurerat
A rămâne pe gânduri = a medita, a reflecta
A se arunca (sau a se agăța etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrățișa (cu căldură) pe cineva; b) a copleși, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste
A se face de lemn = a înțepeni; a deveni dur
A se face mototol = a se strânge, a se ghemui (de durere etc.)
A se lua de gânduri = a începe să fie îngrijorat, a se îngrijora; a se neliniști
A se lăsa dus (de gânduri, de visare etc.) = a se lăsa cuprins, copleșit de gânduri
A se pune pe gânduri = a deveni gânditor, îngrijorat
A se sfârși la inimă = a se îmbolnăvi, a muri de durere, a fi colpeșit de durere
A se sătura (de cineva sau de ceva) ca de mere pădurețe = a fi foarte plictisit (de cineva sau de ceva), a nu mai putea suferi
A se întinde ca o pomană țigănească = a se desfășura, a se extinde pe un spațiu mai mare decât ar fi necesar; a dura prea mult în timp
A seca (sau a arde, a frige pe cineva) la inimă = a provoca (cuiva) o durere morală, o supărare mare
A sfâșia (sau, , a i se sfâșia) cuiva inima = a produce (sau a simți) o mare durere
A sta (dus, pierdut) pe gânduri = a fi absorbit de gânduri, a fi preocupat de ceva
A sta cu mâinile în șolduri = a nu face nimic, a pierde vremea
A sta la chibzuială = a sta pe gânduri, a șovăi
A sta pe (sau la) gânduri = a chibzui, a reflecta (mult); a șovăi
A sta pe gânduri = a șovăi, a ezita
A suci vorba sau a o suci = a da alt curs sau alt înțeles convorbirii, pentru a-și ascunde gândurile, a ocoli adevărul
A sări garduri (sau, , peste garduri) = a umbla după aventuri amoroase
A sări peste garduri = a avea o comportare imorală, a umbla după aventuri amoroase
A tocmi vulpea din pădure = a negocia un lucru pe care nu-l ai (la îndemână)
A trece prin foc și prin apă = a îndura multe nevoi și necazuri, a răzbate prin multe greutăți
DUR1, -Ă,duri, -e, adj. 1. (Despre corpuri solide) Greu de zgâriat sau de străpuns; tare. 2. (Despre ape) Care conține săruri (de calciu și magneziu) peste limita admisă pentru apele potabile industriale. 3. (În sintagma) Consoană dură = consoană a cărei articulație nu conține nici un element palatal. 4. Fig. Aspru; sever; violent, brutal, crud. – Din fr. dur, lat. durus. (Sursa: DEX '98 )
DUR2 interj., v. dura1. (Sursa: DEX '98 )
DUR1 ~ă (~i, ~e) 1) (despre corpuri solide) Care nu se lasă a fi distrus cu ușurință; rezistent la actiunea unor forțe din exterior; tare. 2) Care este greu de suportat. Climă ~ă. Pedeapsă ~ă. 3) (despre apă) Care conține săruri peste limita admisă; aspru. 4): Consoană ~ă consoană a cărei articulație nu conține nici un element palatal. 5) fig. Care se caracterizează prin lipsă de indulgență; sever; aspru; exigent. /<fr. dur, lat. durus (Sursa: NODEX )
DUR2interj. reg. (se folosește pentru a reda zgomotul unui obiect ce se rostogolește) ◊ Dur în jos, dur în sus(sau dur încoace, dur încolo) a) se spune despre o mișcare continuă dintr-o parte în alta, despre o agitație fără rost; b) se spune despre un schimb de păreri continuu și contradictoriu. /Onomat. (Sursa: NODEX )
DURA MÁTERn. anat. Membrană externă, fibroasă și rezistentă a meningelui. /<lat. dura-mater (Sursa: NODEX )
DUR, -Ăadj.1. Tare, solid; greu de străpuns, de zgâriat. ◊ (Fon.) Consoană dură = consoană care nu are nici un element palatal în articulația ei. 2. (Despre ape) Bogat în săruri, cu mare proporție de săruri. 3. (Fig.) Aspru; crud, neomenos. [< fr. dur, it. duro, lat. durus]. (Sursa: DN )
DUR2, -Ăadj. 1. (despre corpuri) tare, solid; greu de străpuns, de zgâriat. ♦ consoană ~ă = consoană care nu are nici un element palatal în articulația ei. 2. (despre ape) cu mare proporție de săruri de calciu și magneziu. 3. (fig.) aspru; crud, brutal. (< fr. dur, lat. durus) (Sursa: MDN )
DUR adj. 1. v. tare. 2. agresiv, bătăios, brutal, coleric, impulsiv, iute, nestăpânit, violent, (fam. fig.) belicos. (Un om, un temperament ~.) (Sursa: Sinonime )
dur interj. – Exprimă zgomotul produs de rostogolirea unui obiect rotund. Creație expresivă. – Der. dur(a)-vur(a) (var. tura-vura), adv. (inutil, degeaba); dură, s. f. (felie, bucată rotundă; Olt., dans popular); de-a dura, adv. (de-a rostogolul); duriță, s. f. (rotiță, stea la pinteni); durigă, s. f. (roată, scripete); duriga, vb. (Trans., a arunca; a face să se rostogolească); durilă, s. f. (Olt., mîner de vîrtelniță); durui (var. durăi, durdui), vb. (a se rostogoli cu zgomot; Trans. de Vest, a tuna), a cărui ultimă formă indică o confuzie cu dudui); durăt (var. durăit, duruit), s. n. (Mold., larmă, harababură); durăitură, s. f. (harababură); duruitoare (var. durăitoare), s. f. (morișcă; cascadă); durduca, vb. (a învîrti), rezultat din încrucișarea cu durdă; durdulica, vb. (Trans., a învîrti), cuvînt identic cu cel anterior, cu infixul expresiv -li; durligi, s. m. pl. (Mold., picioare), pare o încrucișare a lui durigă cu tîrlici (cf. Bogrea, Dacor., IV, 812). (Sursa: DER )
dur (dúră), adj. – Tare, aspru. Lat. durus (sec. XIX). – Der. dura, vb. (a ține, a fi, a dăinui); duritate, s. f. (tărie, rezistență); durabil, adj. (care durează); durabilitate, s. f. (trăinicie, rezistență); durată, s. f. (interval, răstimp), din it. durata, sau traducere din fr. durée. (Sursa: DER )
de-a dúra loc. adv. (Sursa: Ortografic )
dur adj. m., pl. duri; f. sg. dúră, pl. dúre (Sursa: Ortografic )
