DUPĂITÚRĂ, dupăituri, s. f. (Reg.) Dupăit, tropăit. [Pr.: -pă-i-] – Dupăi + suf. -tură. (Sursa: DEX '98 )
DUPĂITÚRĂ s. v. tropăială, tropăit, tropăi-tură, tropot. (Sursa: Sinonime )
dupăitúră s. f. (sil. -pă-i-), g.-d. art. dupăitúrii; pl. dupăitúri (Sursa: Ortografic )
| dupăitură substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | dupăitură | dupăitura |
| plural | dupăituri | dupăiturile |
| genitiv-dativ | singular | dupăituri | dupăiturii |
| plural | dupăituri | dupăiturilor |
| vocativ | singular | dupăitură, dupăituro |
| plural | dupăiturilor |
