DUPLICITÁR, -Ă, duplicitari, -e, adj. Fățarnic, ipocrit. – Din duplicitate. (Sursa: DEX '98 )
DUPLICITÁR, – Ă adj. Care are caracter de duplicitate; fals. [Cf. duplicitate]. (Sursa: DN )
DUPLICITÁR, -Ă adj. cu caracter de duplicitate; fals. (< duplicit/ate/ + -ar) (Sursa: MDN )
DUPLICITÁR adj. v. ipocrit. (Sursa: Sinonime )
Duplicitar ≠ neprefăcut, franc, sincer (Sursa: Antonime )
duplicitár adj. m. (sil. -pli-), pl. duplicitári; f. sg. duplicitáră, pl. duplicitáre (Sursa: Ortografic )
DUPLICITÁR ~ă (~i, ~e) Cu caracter de duplicitate; fățarnic; ipocrit; iezuitic. /Din duplicitate (Sursa: NODEX )
| duplicitar adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | duplicitar | duplicitarul | duplicitară | duplicitara |
| plural | duplicitari | duplicitarii | duplicitare | duplicitarele |
| genitiv-dativ | singular | duplicitar | duplicitarului | duplicitare | duplicitarei |
| plural | duplicitari | duplicitarilor | duplicitare | duplicitarelor |
| vocativ | singular | duplicitarule | duplicitaro |
| plural | duplicitarilor | duplicitarelor |
