Dex duplicare, duplicare, definiţie duplicare, dex.ro Mobile

Dex.Ro Mobile

DUPLICÁRE s.f. Acțiunea de a duplica; duplicație. [< duplica]. (Sursa: DN )

DUPLICÁ, duplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. și: duplichez] – Din fr. dupliquer. (Sursa: DEX '98 )

A DUPLICÁ dúplic tranz. rar 1) (acte oficiale) A copia pentru a realiza un duplicat. 2) A mări de două ori; a deveni dublu; a dubla. /<fr. dupliquer, lat. duplicare (Sursa: NODEX )

DUPLICÁ vb. I. tr. (Rar) A face un duplicat, a dubla. [P.i. dúplic și -chez. / < fr. dupliquer, it., lat. duplicare]. (Sursa: DN )

DUPLICÁ vb. tr. a face un duplicat, a reproduce un document, a dubla. (< fr. dupliquer, lat. duplicare) (Sursa: MDN )

DUPLICÁ vb. v. dubla, îndoi. (Sursa: Sinonime )

duplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez.1 sg. dúplic, 3 sg. și pl. dúplică (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

duplica (1 duplic) verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) duplica	duplicare	duplicat	duplicând	singular	plural
		(a) duplica	duplicare	duplicat	duplicând	duplică	duplicați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	duplic	(să) duplic	duplicam	duplicai	duplicasem
	a II-a (tu)	duplici	(să) duplici	duplicai	duplicași	duplicaseși
	a III-a (el, ea)	duplică	(să) duplice	duplica	duplică	duplicase
plural	I (noi)	duplicăm	(să) duplicăm	duplicam	duplicarăm	duplicaserăm, duplicasem*
	a II-a (voi)	duplicați	(să) duplicați	duplicați	duplicarăți	duplicaserăți, duplicaseți*
	a III-a (ei, ele)	duplică	(să) duplice	duplicau	duplicară	duplicaseră

* Formă nerecomandată

duplica (1 duplichez) verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) duplica	duplicare	duplicat	duplicând	singular	plural
		(a) duplica	duplicare	duplicat	duplicând	duplichează	duplicați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	duplichez	(să) duplichez	duplicam	duplicai	duplicasem
	a II-a (tu)	duplichezi	(să) duplichezi	duplicai	duplicași	duplicaseși
	a III-a (el, ea)	duplichează	(să) duplicheze	duplica	duplică	duplicase
plural	I (noi)	duplicăm	(să) duplicăm	duplicam	duplicarăm	duplicaserăm, duplicasem*
	a II-a (voi)	duplicați	(să) duplicați	duplicați	duplicarăți	duplicaserăți, duplicaseți*
	a III-a (ei, ele)	duplichează	(să) duplicheze	duplicau	duplicară	duplicaseră

* Formă nerecomandată

duplicare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	duplicare	duplicarea
nominativ-acuzativ	plural	duplicări	duplicările
genitiv-dativ	singular	duplicări	duplicării
genitiv-dativ	plural	duplicări	duplicărilor
vocativ	singular	duplicare, duplicareo
vocativ	plural	duplicărilor