DÚO, duouri, s. n. (Muz.) Duet. – Din fr. duo. (Sursa: DEX '98 )
DUO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „doi”, „dublu”. [Pron. du-o-. / < it., lat. duo]. (Sursa: DN )
DÚO s.n. Duet. [Pron. du-o. / < it., fr. duo]. (Sursa: DN )
DU(O)- elem. duo1-. (Sursa: MDN )
DUO1- elem. „doi”, „dublu”. (< fr. duo-, cf. lat. duo) (Sursa: MDN )
DÚO2 s. n. duet (2). (< it. duo) (Sursa: MDN )
DÚO s. v. duet. (Sursa: Sinonime )
dúo s. n. – Compoziție muzicală executată pe două voci. It. duo. – Der. duet, s. n., din it. duetto; duetist, s. m., din fr. duettiste. (Sursa: DER )
dúo s. n., art. duóul; pl. duóuri (Sursa: Ortografic )
| duo substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | duo | duoul |
| plural | duouri | duourile |
| genitiv-dativ | singular | duo | duoului |
| plural | duouri | duourilor |
| vocativ | singular | duoule |
| plural | duourilor |
