DUDẮU, dudaie, s. n. (Bot.; pop.) Cucută; p. ext. (cu sens colectiv) buruieni, bălării. – Cf. magh. dudva. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DUDĂU s. v. bălărie, buruiană, cucută. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

dudău s. n., art. dudăul; pl. dudáie (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DUDẮU ~áie n. pop. 1) Loc năpădit de buruieni (mari); bălărie. 2) Plantă erbacee înaltă cu tulpina e****ă din familia umbeliferilor, cu rădăcina și fructele otrăvitoare, folosită în scopuri medicinale; cucută. [Sil. du-dău] /cf. ung. dudva (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard