DUCÉSĂ, ducese, s. f. Soția unui duce2; femeie care stăpânește un ducat. – Duce + suf. -esă (după fr. duchesse). Cf. it. duchessa. (Sursa: DEX '98 )
DUCÉSĂ s.f. Soția unui duce. [Cf. it. duchessa, fr. duchesse]. (Sursa: DN )
DUCÉSĂ s. f. soția unui duce; femeie care stăpânește un ducat (I). (după fr. duchesse) (Sursa: MDN )
ducésă s. f., g.-d. art. ducései; pl. ducése (Sursa: Ortografic )
DUCÉSĂ ~e f. 1) Femeie care purta titlul nobiliar de duce. 2) Soție a ducelui. /<fr. duchesse (Sursa: NODEX )
| ducesă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ducesă | ducesa |
| plural | ducese | ducesele |
| genitiv-dativ | singular | ducese | ducesei |
| plural | ducese | duceselor |
| vocativ | singular | ducesă, duceso |
| plural | duceselor |
