DUBLÓN, dubloni, s. m. Veche monedă spaniolă de aur. – Din fr. doublon. (Sursa: DEX '98 )
DUBLÓN s.m. Veche monedă spaniolă de aur. [< fr. doublon, cf. sp. doblon]. (Sursa: DN )
DUBLÓN s.n. (Poligr.) Repetare din greșeală a unei litere, a unui cuvânt, a unei linii. [< fr. doublon]. (Sursa: DN )
DUBLÓN1 s. m. veche monedă spaniolă de aur. (< fr. doublon) (Sursa: MDN )
DUBLÓN2 s. n. (poligr.) repetare din greșeală a unei litere, a unui cuvânt, a unei linii. (< fr. doublon) (Sursa: MDN )
dublón (monedă) s. m. (sil. -blon), pl. dublóni (Sursa: Ortografic )
dublón (tipogr.) s. n. (sil. -blon) (Sursa: Ortografic )
| dublon substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | dublon | dublonul |
| plural | dubloni | dublonii |
| genitiv-dativ | singular | dublon | dublonului |
| plural | dubloni | dublonilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
