DÚBIU, dubii, s. n. Îndoială, nesiguranță, lipsă de încredere (față de cineva sau ceva). – Din lat. dubium. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DÚBIU s.n. Îndoială, neîncredere; nesiguranță. [Pron. -biu. / < lat. dubium]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DÚBIU s. n. îndoială, neîncredere; nesiguranță. (< lat. dubium) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DÚBIU s. v. îndoială. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Dubiu ≠ certitudine, siguranță (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

dúbiu s. n. – s. n. – Îndoială. Lat. dubium (sec. XIX). – Der. dubios, adj. (incert); dubitativ, adj. (care exprimă o îndoială); indubitabil, adj. (neîndoios). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

dúbiu s. n. [-biu pron. -biu], art. dúbiul; pl. dúbii, art. dúbiile (sil. -bi-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DÚBIU ~i n. Lipsă de încredere. [Sil. du-biu] /<lat. dubium (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard