A fi cu cântec sau a-și avea cântecul său = (despre lucruri, întâmplări, atitudini etc.) a avea istoria, tâlcul său (complicat, plin de aspecte dubioase, neclare) DUBIÓS, -OÁSĂ, dubioși, -oase, adj. Nesigur, îndoielnic; suspect. [Pr.: -bi-os ] – Din lat. dubiosus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
DUBIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care trezește dubiu; care dă de bănuit; echivoc; îndoielnic; suspect. [Sil. -bi-os ] /<lat. dubiosus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
DUBIÓS, -OÁSĂ adj. Suspect; îndoielnic, nesigur. [< lat. dubiosus ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
DUBIÓS, -OÁSĂ adj. suspect; îndoielnic, nesigur. (< lat. dubiosus ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
DUBIÓS adj. 1. v. nesigur . 2. v. suspect . 3. echivoc, îndoielnic, necurat, suspect. (De o morală ~oasă.) 4. v. veros . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
dubiós adj. m. (sil. -bi-os ), pl. dubióși; f. sg. dubioásă (sil. -bi-oa- ), pl. dubioáse (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
dubios adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular dubio s dubio sul dubioa să dubioa sa plural dubio și dubio șii dubioa se dubioa sele genitiv-dativ singular dubio s dubio sului dubioa se dubioa sei plural dubio și dubio șilor dubioa se dubioa selor vocativ singular — — plural — —
