Dex.Ro Mobile
DRÚPĂ, drupe, s. f. Tip de fruct cu mezocarpul cărnos (și zemos) și cu endocarpul format dintr-un singur sâmbure. – Din fr. drupe, lat. drupa. (Sursa: DEX '98 )

DRÚPĂ s.f. Tip de fruct cărnos și zemos care are un singur sâmbure. [Cf. fr. drupe, lat. drupa – măslină]. (Sursa: DN )

DRÚPĂ s. f. fruct indehiscent cărnos și zemos, cu un singur sâmbure. (< fr. drupe, lat. drupa) (Sursa: MDN )

DRÚPĂ, drupe, s. f. Tip de fruct cărnos și zemos cu un singur sâmbure (ca vișina, piersica, pruna etc.). – Fr. drupe (lat. lit. drupa) (Sursa: DLRM )

drúpă s. f., g.-d. art. drúpei; pl. drúpe (Sursa: Ortografic )

DRÚPĂ ~e f. bot. Tip de fruct cărnos cu un singur sâmbure tare (reprezentanți: caisa, pruna, măslina). /<fr. drupe, lat. drupa (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
drupă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dru drupa
plural drupe drupele
genitiv-dativ singular drupe drupei
plural drupe drupelor
vocativ singular drupă, drupo
plural drupelor