DRUMÉȚ, -EÁȚĂ, drumeți, -e, s. m. și f. Persoană care călătorește (pe jos); călător. – Drum + suf. -eț. (Sursa: DEX '98 )
DRUMÉȚ s. v. călător. (Sursa: Sinonime )
druméț s. m., pl. druméți (Sursa: Ortografic )
DRUMÉȚ ~i m. Persoană care călătorește pe drum (fără mijloace de transport). /drum + suf. ~eț (Sursa: NODEX )
| drumeț substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | drumeț | drumețul | drumeață | drumeața |
| plural | drumeți | drumeții | drumețe | drumețele |
| genitiv-dativ | singular | drumeț | drumețului | drumețe | drumeței |
| plural | drumeți | drumeților | drumețe | drumețelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
