DRUMEȚÍE, drumeții, s. f. Călătorie (făcută pe jos); excursie, turism. – Drumeț + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )
DRUMEȚÍE f. Călătorie făcută pe jos. [Art. drumeția; G.-D. drumeției; Sil. -ți-e] /drumeț + suf. ~ie (Sursa: NODEX )
DRUMEȚÍE s. 1. v. excursie. 2. v. turism. (Sursa: Sinonime )
drumețíe s. f., art. drumețía, g.-d. art. drumețíei; pl. drumețíi, art. drumețíile (Sursa: Ortografic )
| drumeție substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | drumeție | drumeția |
| plural | drumeții | drumețiile |
| genitiv-dativ | singular | drumeții | drumeției |
| plural | drumeții | drumețiilor |
| vocativ | singular | drumeție, drumețio |
| plural | drumețiilor |
