DRIȘCUÍT s. n. Drișcuire. – V. drișcui. (Sursa: DEX '98 )
DRIȘCUÍT s. v. drișcuire. (Sursa: Sinonime )
drișcuít s. n. (Sursa: Ortografic )
DRIȘCUÍ, drișcuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi tencuiala, betonul sau asfaltul cu drișca. – Drișcă + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
A DRIȘCUÍ ~iésc tranz. (tencuială, asfalt sau beton) A netezi cu drișca. /drișcă + suf. ~ui (Sursa: NODEX )
DRIȘCUÍ vb. (CONSTR.) a fățui. (~ un zid proaspăt tencuit.) (Sursa: Sinonime )
DRIȘCUÍ vb. v. tencui. (Sursa: Sinonime )
drișcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drișcuiésc, imperf. 3 sg. drișcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. drișcuiáscă (Sursa: Ortografic )
| drișcui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) drișcui | drișcuire | drișcuit | drișcuind | singular | plural |
| drișcuiește | drișcuiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | drișcuiesc | (să) drișcuiesc | drișcuiam | drișcuii | drișcuisem |
| a II-a (tu) | drișcuiești | (să) drișcuiești | drișcuiai | drișcuiși | drișcuiseși |
| a III-a (el, ea) | drișcuiește | (să) drișcuiască | drișcuia | drișcui | drișcuise |
| plural | I (noi) | drișcuim | (să) drișcuim | drișcuiam | drișcuirăm | drișcuiserăm, drișcuisem* |
| a II-a (voi) | drișcuiți | (să) drișcuiți | drișcuiați | drișcuirăți | drișcuiserăți, drișcuiseți* |
| a III-a (ei, ele) | drișcuiesc | (să) drișcuiască | drișcuiau | drișcuiră | drișcuiseră |
* Formă nerecomandată
| drișcuit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | drișcuit | drișcuitul | drișcuită | drișcuita |
| plural | drișcuiți | drișcuiții | drișcuite | drișcuitele |
| genitiv-dativ | singular | drișcuit | drișcuitului | drișcuite | drișcuitei |
| plural | drișcuiți | drișcuiților | drișcuite | drișcuitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
